Alex Amsel, cunoscut în comunitatea blockchain sub pseudonimul Sillytuna, spune că a fost atacat în propria locuință din Regatul Unit și forțat să transfere criptoactive evaluate la aproximativ 24 de milioane de dolari.
Incidentul, pe care îl descrie drept un jaf cu violență, ar fi avut loc pe 4 martie 2026, iar victima afirmă că agresorii au folosit amenințări directe pentru a obține acces la fonduri.
Potrivit publicației românești de știri și analize cripto Cryptology.ro – Dezvoltator de jocuri video jefuit cu violență în Marea Britanie – cripto-active de 24 de milioane de dolari, furate sub amenințare cu arme, Amsel a vorbit despre vânătăi pe corp și despre faptul că atacatorii i-au ținut topoare deasupra mâinilor și picioarelor, ca să îl constrângă să semneze tranzacțiile.
În același mesaj public, el a spus că autoritățile au fost sesizate și a cerut ajutorul specialiștilor care pot urmări traseul banilor pe blockchain. Amsel a anunțat și o recompensă de 10% din orice sumă recuperată.
Cine este Sillytuna și de ce a devenit o țintă?
Alex Amsel este o figură cunoscută la intersecția dintre gaming și blockchain. A condus un studio independent de jocuri video timp de peste 15 ani și este asociat cu Eufloria, un titlu premiat de Apple, despre care se spune că a ajuns la aproximativ un milion de copii vândute. În anii 2010, a început să lucreze tot mai mult în zona Bitcoin și a proiectelor blockchain, iar în 2018 a vândut Ownage Labs, un startup dedicat NFT-urilor.
În cripto, vizibilitatea vine cu un preț. Când valoarea poate sta într-o cheie privată, păstrată pe un dispozitiv personal, expunerea publică, conferințele, interviurile și prezența constantă online pot transforma un nume cunoscut într-o țintă. Amsel publicase în decembrie 2025 un text pe Medium în care spunea că se retrage din industria cripto, criticând direcția pe care o luase domeniul. Cu toate acestea, el susține că fondurile pierdute acum erau economii pe termen lung, rezervate pentru proiecte open source și inițiative viitoare.
Cum au fost mutate fondurile după atac
Analiza tranzacțiilor indică un transfer major pe Ethereum la scurt timp după ora 17:00 UTC, în jur de 23,6 milioane de dolari în Aave-USDC, către adrese asociate atacatorilor. În primele ore, au apărut interpretări care au împins cazul în zona unei fraude digitale, nu a unui jaf fizic.
Una dintre ipotezele vehiculate a fost address poisoning, o tehnică prin care victima ajunge să trimită fonduri către o adresă care seamănă cu una legitimă. Amsel a respins această explicație și a insistat că nu a fost vorba despre o greșeală de copiere, ci despre constrângere, cu violență.
Traseul banilor sugerează o strategie clasică de „împrăștiere” a urmelor. O sumă mare, în jur de 20 de milioane de dolari, ar fi fost convertită în DAI, un stablecoin descentralizat care nu poate fi înghețat de un emitent central, spre deosebire de stablecoins precum USDC.
O altă parte, în jur de 2,5 milioane de dolari, ar fi trecut prin Arbitrum către Hyperliquid, apoi ar fi fost retrasă prin conturi Wagyu sub formă de Monero, o criptomonedă orientată spre confidențialitate, dificil de urmărit. Separat, aproximativ un milion de dolari ar fi fost mutat către rețeaua Bitcoin prin protocolul LiFi.
De ce s-au creat confuzii în primele relatări?
Cazul a arătat cât de ușor se poate fixa o narațiune greșită când primele semnale vin din zona tehnică. Deși victima descria un atac în locuință, unele relatări au rămas agățate de ipoteza fraudei digitale.
În paralel, a circulat și o analiză generată automat, atribuită lui Alex Svanevik, CEO al Nansen, care ar fi încadrat incidentul ca address poisoning și ar fi recomandat înghețarea fondurilor în DAI. În practică, un astfel de blocaj nu se aplică direct în cazul DAI, tocmai pentru că este un stablecoin descentralizat.
Această diferență contează. Când un stablecoin are un emitent central, există uneori pârghii de intervenție. Când nu are, fereastra se închide aproape imediat, iar recuperarea devine mai degrabă o cursă de urmărire, nu un proces de „anulare”.
Atacurile fizice asupra deținătorilor de cripto, un fenomen în creștere
În jargonul comunității, astfel de cazuri sunt numite wrench attack, adică situații în care securitatea digitală este ocolită prin constrângere fizică. Termenul a prins rădăcini în cultura internetului și a fost popularizat de un comic xkcd care sugerează, cinic, că o cheie franceză poate învinge orice criptare. În realitate, mecanismul este mai simplu și mai brutal: nu se sparge portofelul, se forțează omul.
Datele citate în contextul acestui incident indică o creștere puternică a atacurilor fizice în 2025. Un raport CertiK publicat în februarie 2026 arată că astfel de atacuri ar fi urcat cu 75% față de anul precedent, cu 72 de incidente confirmate la nivel global și pierderi totale de peste 40,9 milioane de dolari.
În același raport, Europa este descrisă ca epicentrul acestui tip de criminalitate, cu peste 40% din atacurile raportate la nivel mondial, iar Franța apare frecvent în statistici.
În Regatul Unit, un exemplu recent a fost cazul din Hoxton, Londra, unde trei adolescenți au fost condamnați în februarie 2026 după un jaf în urma căruia au fost sustrase criptoactive evaluate la 4,3 milioane de dolari. Metoda a fost banală și, tocmai de aceea, eficientă: s-au deghizat în curieri, au intrat în apartament, apoi au forțat victima să predea accesul la fonduri.
Ce rămâne după șocul inițial?
În ecosistemul bancar există mecanisme de contestare, blocare și, uneori, de recuperare. În cripto, tranzacțiile sunt, de regulă, ireversibile. Odată ce fondurile părăsesc portofelul, pot fi mutate rapid prin mai multe rețele, convertite în active greu de urmărit sau trecute prin punți între blockchain-uri.
Partea cea mai incomodă este că multe recomandări de securitate rămân, în astfel de cazuri, doar jumătate de soluție. Poți avea parole solide, dispozitive hardware și practici impecabile, dar dacă cineva ajunge la tine în mod direct, avantajul tehnic se evaporă. De aici și interesul tot mai mare pentru portofele cu mecanisme de protecție suplimentare, de la întârzierea transferurilor până la scheme multi-semnătură, chiar dacă nici acestea nu sunt un scut perfect în fața constrângerii.
După atac, Amsel a spus că cel mai frustrant lucru a fost să fie etichetat drept influencer cripto, rol cu care nu se identifică. A repetat că se retrage definitiv din industrie și a sugerat, cu un amestec de amărăciune și ușurare, că măcar a scăpat fără mutilări.
În analiza publicată de Mihai Popa la Cryptology.ro – Stiri crypto si analize de ultima ora, povestea lui Sillytuna este prezentată ca un semnal de alarmă pentru întreg ecosistemul: tehnologia poate face portofelele tot mai sigure, dar nu poate opri, singură, criminalitatea care țintește omul, nu codul.
Într-o lume în care o cheie privată poate însemna averea de o viață, securitatea nu mai ține doar de software, ci și de viața reală, de discreție și de felul în care îți gestionezi expunerea.
