Când pui mâna pe un iPhone nou, ai impresia că totul e intuitiv. Și, de multe ori, chiar e.
Doar că funcțiile astea care par cele mai firești, adică să vorbești cu telefonul și el să te înțeleagă, sunt ascunse pe alocuri prin setări, cu denumiri care se schimbă de la un iOS la altul. Mi s-a întâmplat să mă uit fix la ecran și să mă întreb dacă eu nu văd bine sau telefonul chiar a decis să mute butonul exact acolo unde nu l-aș fi căutat.
Asistența vocală pe iPhone înseamnă, de fapt, mai multe lucruri. Pentru unii e Siri, adică vocea care răspunde la întrebări, setează alarme, trimite mesaje, pornește muzica sau, când ești pe grabă, te scoate din încurcături cu o simplă frază.
Pentru alții, mai ales dacă au nevoie de accesibilitate, asistența vocală e VoiceOver, care citește cu voce tare ce e pe ecran, sau Voice Control, care îți permite să controlezi telefonul doar cu comenzi vocale. Și mai există și citirea conținutului de pe ecran, cu o voce calmă, utilă când obosești să citești. Dacă ai ajuns aici întrebându-te cum se activează funcția, cel mai probabil te interesează Siri, dar o să trec prin toate, ca să nu rămână nimic neclar.
Înainte de orice, un minut de orientare
E ușor să amesteci funcțiile, pentru că toate au legătură cu vocea, dar rolul lor e diferit. Siri e mai degrabă un ajutor care răspunde și execută comenzi. Voice Control e o metodă de a naviga prin telefon fără să atingi ecranul. VoiceOver e un cititor de ecran care schimbă complet felul în care atingi și glisezi, tocmai ca să poți folosi iPhone-ul dacă nu vezi bine sau dacă ai nevoie de ghidaj audio constant.
În plus, unele opțiuni pot apărea în meniuri cu nume ușor diferite. Pe anumite versiuni de iOS vei vedea Siri sau Siri și căutare. Pe altele, mai noi, poate apărea Apple Intelligence și Siri. Nu te bloca în denumiri. Logica rămâne cam aceeași: Siri stă în Setări, iar opțiunile mai „serioase” de accesibilitate stau în Setări, apoi Accesibilitate.
Cum activezi Siri, partea simplă
Începe cu aplicația Setări. Acolo, caută zona dedicată lui Siri. Pe multe telefoane o să vezi direct Siri. Pe unele, e Siri și căutare, iar pe modelele și versiunile recente, e posibil să apară Apple Intelligence și Siri.
Odată intrat, vei vedea opțiuni legate de cum vrei să pornești Siri. De obicei, una dintre ele e varianta cu voce, adică telefonul ascultă după numele lui Siri. Alta e varianta cu buton, adică apăsarea butonului lateral, la iPhone-urile cu Face ID, sau butonul principal la modelele mai vechi.
Dacă alegi varianta cu voce, iPhone-ul îți va cere să confirmi și, uneori, să îl „înveți” cum sună vocea ta. Nu e un capriciu. Ajută la recunoaștere, mai ales dacă în casă sunt mai mulți oameni și nu vrei ca telefonul să sară la fiecare conversație din bucătărie.
Când activezi ascultarea după Siri, ține cont de un detaliu mic, dar important: telefonul are nevoie, de regulă, de internet pentru majoritatea cererilor. Sunt și lucruri care merg local, dar pentru întrebări, căutări, mesaje, dicționare, hărți, vei simți imediat dacă semnalul e slab.
Cum pornești Siri cu butonul lateral și de ce uneori e mai comod
Varianta cu buton e, sincer, preferata multora. Și o înțeleg. Într-un autobuz aglomerat, într-un birou liniștit, într-o sală de așteptare, nu vrei neapărat să vorbești cu telefonul. Acolo, apăsarea butonului lateral e discretă și rapidă.
Tot din Setări, în zona Siri, caută opțiunea care permite activarea cu butonul lateral. O activezi, iar apoi, când ai nevoie, ții apăsat butonul lateral o clipă și Siri apare. Dacă ai iPhone cu buton principal, mecanismul e similar, doar că e legat de butonul acela.
Dacă te trezești că nu merge, deși e activat, merită verificat dacă ai setat o funcție diferită pentru apăsare lungă, mai ales dacă ai umblat la Accesibilitate sau ai configurat scurtături.
Când Siri nu răspunde și nu e vina ta
Se întâmplă să activezi totul corect și totuși Siri să se comporte de parcă e supărată. De multe ori e ceva banal. Microfonul poate fi acoperit de husă, de praf sau chiar de deget, mai ales dacă ții telefonul într-un fel anume. Alteori, modul Silențios sau un volum foarte mic te face să crezi că nu răspunde, deși ea chiar încearcă.
Mai există și setările de confidențialitate și restricțiile. Dacă ai Screen Time activ și ai limitat Siri sau dictarea, Siri poate să fie, practic, legată la mâini. Merită să verifici în Timp de utilizare dacă Siri și dictarea sunt permise.
Și încă ceva, care pare minor dar e decisiv: limba. Dacă telefonul e setat într-o limbă, iar Siri în alta, poți avea momente ciudate. Nu e un dezastru, dar uneori ajută să aliniază limba Siri cu limba telefonului sau cu limba în care vorbești tu cel mai natural.
Ajustările care fac Siri mai „a ta”
După ce o pornești, ai voie să te joci cu setările fără teamă că strici ceva. Poți schimba vocea, accentul, limba. Poți decide dacă Siri funcționează când telefonul e blocat. Aici intervine mereu echilibrul dintre comod și sigur. Dacă lași Siri disponibilă pe ecranul blocat, e mai ușor să trimiți rapid un mesaj sau să setezi o alarmă fără să deblochezi. Dar, dacă te preocupă confidențialitatea, poți restricționa accesul când e blocat.
E genul acela de alegere pe care o simți altfel în funcție de viața ta. Dacă ai copii care îți iau telefonul „doar un minut” și apoi îl găsești în altă cameră, știi despre ce vorbesc.
Type to Siri, pentru zilele în care nu ai chef să vorbești
Uneori nu e vorba de rușine sau discreție. Uneori, pur și simplu, nu ai chef să vorbești. Sau ești răgușit. Sau ești într-un tren și zgomotul e așa de mare încât nici tu nu te auzi, darămite telefonul.
În Setări, la Accesibilitate, există o zonă dedicată lui Siri unde poți activa opțiunea de a tasta în loc să vorbești. După ce o activezi, când deschizi Siri, îți apare un câmp unde scrii cererea. E o funcție mică, dar îți salvează nervii în momentele potrivite.
Voice Control, dacă vrei să controlezi iPhone-ul doar cu vocea
Voice Control e alt animal, ca să zic așa. Nu răspunde la întrebări ca Siri. În schimb, îți permite să deschizi aplicații, să apeși butoane, să derulezi și să navighezi folosind comenzi vocale. E util dacă ai mâinile ocupate sau dacă ai o nevoie reală de a evita atingerea ecranului.
Îl găsești în Setări, apoi Accesibilitate, apoi Voice Control. Când îl activezi prima dată, telefonul descarcă niște fișiere. Nu te speria dacă durează puțin. După ce e gata, apare un mic indicator de microfon sus, semn că telefonul ascultă comenzi.
Mi se pare important să știi asta: Voice Control poate fi sensibil la limbă și la modul în care pronunți. Dacă ai un accent puternic sau folosești română amestecată cu engleză, e posibil să ai nevoie de un pic de răbdare până găsești ritmul. Nu e vorba că tu nu spui bine, ci că tehnologia are propriile ei limite, iar uneori trebuie să te întâlnești cu ea la jumătatea drumului.
VoiceOver, funcția care citește ecranul și îți schimbă gesturile
VoiceOver e una dintre cele mai puternice funcții de accesibilitate de pe iPhone. Și, tocmai de asta, e bine să intri în ea cu un pic de atenție. Când activezi VoiceOver, gesturile se schimbă. De exemplu, o atingere simplă nu mai înseamnă neapărat selectare și deschidere. De multe ori, atingi o dată ca să selectezi și apoi atingi de două ori ca să activezi. Pare ciudat la început, apoi devine logic.
Activarea se face din Setări, apoi Accesibilitate, apoi VoiceOver. Îl pornești și, imediat, telefonul începe să îți citească ce e pe ecran. Poți ajusta viteza de vorbire și vocea, astfel încât să fie confortabil. Pentru unii, o voce prea rapidă e stresantă. Pentru alții, o voce prea lentă e o tortură, fiindcă simt că așteaptă după telefon.
Dacă ai activat VoiceOver din greșeală și te simți blocat, nu intra în panică. Poți încerca să îl dezactivezi revenind în același meniu. Dacă ți-ai setat și scurtătura de accesibilitate, apăsarea de trei ori pe butonul lateral îl poate opri. E un mic truc care te salvează când telefonul pare că nu te mai ascultă.
Conținut rostit, atunci când vrei să auzi textul, nu să îl dictezi
În Accesibilitate există și o zonă numită Conținut rostit sau Spoken Content, în funcție de limbă. Acolo poți activa opțiuni care citesc selecții de text sau chiar întregul ecran. E minunat când ai ochii obosiți, când ești pe fugă și vrei să „asculți” un articol, sau când ai un copil care învață să citească și vrei să audă pronunția.
Funcția asta nu are dramatismul lui VoiceOver, nu îți schimbă gesturile, nu îți reorganizează modul de navigare. E mai degrabă un ajutor liniștit, un fel de cititor personal.
Scurtături rapide, ca să nu te plimbi prin meniuri de fiecare dată
După ce ai decis ce funcție vrei să folosești, merită să îți faci viața ușoară. iPhone-ul are o opțiune numită Scurtătură de accesibilitate, unde alegi una sau mai multe funcții și apoi le pornești sau le oprești prin apăsarea de trei ori a butonului lateral sau a butonului principal, în funcție de model.
Asta înseamnă că poți activa rapid VoiceOver, Voice Control sau alte funcții fără să mai cauți prin Setări. Dar, dacă alegi mai multe, la apăsarea de trei ori îți va apărea un meniu din care alegi. Dacă alegi doar una singură, comutarea e instant.
E genul de opțiune care pare mică, dar face diferența când ai nevoie repede. Când te grăbești, nimic nu e mai enervant decât să cauți un meniu într-un șir de meniuri.
Când vrei un buton pe ecran care să te ajute
Unii oameni vor asistență vocală, alții vor, pur și simplu, un mod mai ușor de a ajunge la ea. Aici intră AssistiveTouch, butonul acela plutitor pe ecran, pe care îl poți muta unde vrei. Nu e asistență vocală în sine, dar poate fi o punte către Siri și către alte acțiuni rapide.
Îl găsești în Setări, Accesibilitate, Atingere, apoi AssistiveTouch. După ce îl pornești, apare pe ecran un buton discret. Îl atingi și îți deschide un meniu pe care îl poți personaliza. Poți pune acolo Siri, captură de ecran, volum, centru de control, lucruri care îți sunt utile. Pentru cineva care are dificultăți cu gesturile sau cu butoanele fizice, e o gură de aer.
Diferența dintre a vorbi cu telefonul și a vorbi cu tine
Uneori, partea tehnică e simplă, dar partea umană e cea care încurcă. Îți spun sincer: am văzut oameni care evită Siri nu pentru că nu ar ști s-o activeze, ci pentru că li se pare ciudat să vorbească cu un obiect. Și e ok. În timp, devine un gest normal, ca atunci când vorbești cu GPS-ul sau când întrebi un ceas inteligent câți pași ai făcut.
Încearcă să o folosești în situații mici, fără presiune. Să pui o alarmă. Să ceri să suni pe cineva. Să pornești un timer când gătești. În două, trei zile, te trezești că îți vine natural, fără să te mai gândești dacă sună caraghios.
Un mic scenariu, ca să fie mai clar
Imaginează-ți o dimineață grăbită. Ești cu o mână pe cana de cafea și cu cealaltă încercând să îți legi șireturile, iar telefonul e undeva pe masă. Dacă Siri e activată, îi poți cere să trimită un mesaj scurt sau să îți spună cum arată traficul. Dacă nu e activată, te duci cu mâinile murdare sau ocupate, îl deblochezi, cauți aplicația, scrii. Nu e tragedie, dar e un fel de mică oboseală pe care o aduni în fiecare zi.
În altă zi, poate ești într-o situație în care nu vrei să vorbești. Atunci, Type to Siri e varianta discretă. Scrii cererea, o primești înapoi, și gata.
Iar dacă ai o nevoie reală de accesibilitate, VoiceOver poate transforma telefonul dintr-un obiect greu de folosit într-un instrument care îți dă autonomie. E un cuvânt mare, autonomie, dar e real. Când un dispozitiv îți citește ecranul, îți oferă acces, iar accesul schimbă lucruri.
Când ai nevoie de ajutor, fără să te simți stânjenit
Sunt momente în care te blochezi într-o setare și ai impresia că ai apăsat ceva greșit, iar telefonul o ia pe alt drum. Se întâmplă. Uneori ai nevoie de un om lângă tine, care să se uite două minute și să spună calm: uite, aici era.
Dacă îți place să rezolvi singur, încearcă mai întâi să cauți în Setări după cuvântul Siri sau VoiceOver, folosind câmpul de căutare din partea de sus. iPhone-ul e destul de bun la a te duce direct în meniul potrivit.
Dacă vrei să mergi într-un loc unde cineva chiar pune mâna pe telefon și îți explică fără grabă, există și varianta unui service sau magazin de profil. Am întâlnit oameni care au prins curaj abia după ce au stat zece minute lângă un consultant și au văzut, pe ecranul lor, cum se activează totul.
Dacă ai la îndemână magazinul Total Convert, poate fi genul acela de oprire practică, fără dramă, în care ieși cu setările puse la punct și cu senzația că nu ești singur în fața tehnologiei.
Cele mai frecvente piedici, explicate omenește
Dacă Siri nu te aude, verifică întâi microfonul și mediul. Un vânt puternic afară sau o muzică dată tare poate face telefonul să „prindă” altceva decât vocea ta. Dacă folosești căști, mai ales unele cu microfon, iPhone-ul poate decide că microfonul activ e cel de pe căști, nu cel al telefonului.
Dacă Siri îți răspunde, dar parcă nu înțelege româna, nu te enerva pe tine. Uită-te în setările de limbă ale lui Siri. Dacă ai schimbat limba la telefon cândva, poate a rămas Siri în altă limbă.
Dacă VoiceOver s-a activat și te simți pierdut, respiră. E doar un mod diferit de interacțiune, nu o problemă. Caută să îl oprești din Accesibilitate sau folosește scurtătura dacă e configurată.
Dacă Voice Control nu merge, amintește-ți că prima activare implică descărcarea fișierelor, iar asta are nevoie de conexiune. După ce e instalat, funcționarea e mai stabilă, dar tot depinde de microfon și de mediul din jur.
Un final care nu e un final, ci un început mic
Asistența vocală pe iPhone nu e o magie și nici nu e ceva doar pentru pasionații de tehnologie. E un set de instrumente care, odată pornite, îți fac zilele mai ușoare. Uneori cu o comandă simplă, alteori cu o funcție de accesibilitate care îți schimbă complet relația cu telefonul.
Dacă vrei să îți rămână un singur lucru din tot ce ai citit aici, aș alege asta: iPhone-ul nu te judecă dacă ai nevoie de ajutor, de scurtături, de o voce care să citească, de o voce care să răspundă. Și nici tu n-ar trebui să te judeci. Tehnologia e bună când te ajută să trăiești mai lejer, nu când te face să te simți mic.
Dictarea, sora pragmatică a asistenței vocale
Uneori nu vrei un asistent care să îți răspundă. Vrei doar să scrii mai repede, fără să scrii, dacă are sens. Dictarea e funcția care transformă vorbitul în text, direct în câmpurile unde ai tastatura. O folosești în Mesaje, în Notițe, în e-mail, oriunde apare cursorul.
Dacă nu vezi microfonul pe tastatură sau dacă nu se întâmplă nimic când îl apeși, de obicei e pentru că dictarea e dezactivată din setări. Intră în Setări, apoi General, apoi Tastatură și caută opțiunea de activare a dictării. O pornești și, când telefonul îți cere confirmare, o accepți. După asta, lucrurile devin mult mai simple. Spui propoziția, iar textul apare. Nu e perfect, mai ales cu nume proprii, dar pentru un mesaj rapid e suficient de bun încât să te obișnuiești.
Mie îmi place dictarea pentru acele momente în care ești cu mâinile murdare, poate gătești, poate ai atins deja o pungă de făină și nu vrei să murdărești ecranul. Spui două fraze, apeși finalizare, gata. E un gen de mică libertate pe care o simți imediat.
Confidențialitate și senzația că telefonul ascultă
De fiecare dată când activezi ascultarea după Siri, apare întrebarea, bine, dar nu cumva iPhone-ul stă cu urechea ciulită tot timpul? Adevărul e că funcția trebuie să fie pregătită să recunoască numele lui Siri, altfel nu ar avea cum să reacționeze. Dar tu controlezi cât de mult vrei să existe acest reflex.
Dacă nu îți place ideea, poți folosi doar varianta cu butonul lateral, iar ascultarea după voce o poți opri. Și mai e un detaliu surprinzător de util: iPhone-ul are obiceiul să nu răspundă la comanda vocală când e așezat cu ecranul în jos. E un gest simplu, aproape instinctiv, ca atunci când pui o carte cu fața în jos ca să arăți că ai nevoie de liniște.
La fel, poți decide dacă Siri are acces când telefonul e blocat. Pentru unii, asta e comoditate pură. Pentru alții, e o limită pe care preferă să o păstreze.
Siri în mașină și în căști, acolo unde chiar își arată utilitatea
Asistența vocală devine mult mai naturală când ai mâinile ocupate sau când atenția trebuie să fie pe altceva. În mașină, cu CarPlay, Siri poate fi modul cel mai sigur de a trimite un mesaj sau de a porni navigația fără să te uiți la ecran. În căști, mai ales pe modelele care suportă comenzi vocale, e la fel de simplu. Îți vine să ceri următoarea melodie sau să suni pe cineva fără să scoți telefonul din buzunar.
Aici, micile setări contează. Dacă ai activat Siri cu vocea, va funcționa mai fluid. Dacă preferi buton, atunci folosești butonul de pe căști sau butonul lateral, în funcție de ce ai. Nu e o singură cale bună, e calea care ți se potrivește.
Dacă ești încă la început, chiar în timpul configurării telefonului
Poate ai un iPhone nou sau ai făcut o resetare și ești în ecranul acela de configurare unde totul pare mare, alb și puțin intimidant. Și acolo poți porni funcții de accesibilitate. VoiceOver, de exemplu, se poate activa rapid prin apăsarea de trei ori a butonului lateral, iar telefonul începe să vorbească, ghidându-te. Pentru cine are nevoie de asta, diferența e uriașă: nu te mai simți abandonat într-un ecran de setare.
Un mic obicei de test, care te scutește de griji
După ce activezi orice funcție vocală, merită să îți acorzi două minute să o testezi ca lumea. Nu cu o întrebare sofisticată, ci cu ceva concret. Să ceri să pornească un timer de trei minute. Să ceri să sune un contact. Să ceri să deschidă o aplicație. Dacă toate merg, ai liniște.
Și dacă nu merg, e mai bine să afli acum, în liniște, decât în momentul în care chiar te bazezi pe ele.
Uneori tehnologia se învață ca un dans. La început calci pe picioare, apoi îți intră pașii. Iar într-o zi îți dai seama că ai vorbit cu telefonul, ți-ai rezolvat treaba și nici măcar nu ți s-a părut ceva special.
