În România, democrația este afectată de un control stringent, având efecte vizibile asupra societății. Această situație a fost alimentată de structuri vechi ale securității care continuă să influențeze politica și instituțiile statului.
Istoricul regimului represiv
În 1988, Departamentul Securității Statului număra 14.629 de angajați, conform unui raport al CNSAS. Totuși, rețeaua represivă din România era mult mai extinsă, incluzând informatori, activiști PCR și structuri din Ministerul Apărării. Ministerul de Interne era deseori subordonat Securității.
După căderea regimului Ceaușescu, în decembrie 1989, două grupări opuse se aflau în competiție: una kaghebistă, subordonată Kremlinului, și alta a „securiștilor patrioți”, care fusese creată de Ceaușescu în urma Primăverii de la Praga. Ceaușescu a realizat că s-a pus pe lista neagră a Kremlinului și că nesupunerea sa ar putea avea consecințe.
Criza economică din anii ’80 a dus la declinul popularității dictatorului, în timp ce Uniunea Sovietică căuta soluții pentru reformarea comunismului. În 1984, în timpul lui Iuri Andropov, a avut loc prima confruntare între kaghebiști și securiștii naționaliști.
Confruntarea dintre grupări
În 15 octombrie, pe când Ceaușescu era în vizită în Germania, generalul Nicolae Militaru și alții au planificat o lovitură de stat pentru a-l înlătura. Planul a eșuat deoarece securiștii naționaliști au aflat de complot. După 1989, gruparea kaghebistă din jurul lui Ion Iliescu a preluat controlul politic, menținându-se la putere timp de un deceniu.
De-a lungul anilor, unii actori politici au dispărut, alții s-au retras sau au schimbat taberele, dar conflictul continuă să fie prezent. Nemulțumirea publicului față de „democrația controlată” este tot mai evidentă, iar Kremlinul a obținut succese în compromiterea instituțiilor românești, inclusiv în procesul electoral din 2024.
Serviciul de Informații Externe a solicitat extinderea atribuțiilor pentru a investiga posibilele infiltrări, semnalând că există suspiciuni serioase asupra angajaților săi.
“Legea 593/2025 nu reînvie binoame și nu transformă Serviciul de Informații Externe într-un organ de urmărire penală, atenție, stimați colegi!”
Felix Stroe, senator PSD.
Naționalismul și influențele externe
Recent, Nicușor Dan a folosit termenul de „naționalism sănătos” într-un discurs, stârnind controverse în rândul susținătorilor săi. Acest concept este asociat cu strategiile promovate de securitatea ceaușistă, care s-a confruntat cu kaghebiștii lui Iliescu. Ideea de „patriotism înțelept” a fost constantă în regimurile post-1996, dar a dus la infiltrarea instituțiilor de către foști ofițeri militari.
În raportul CSAT din 2006, se subliniază importanța parteneriatelor internaționale și măsurile de întărire a puterii naționale. Totuși, există temeri că occidentalizarea ar putea diminua puterea națională, iar acest sentiment persistă în rândul elitei politice și militare.
Aceste frici au dus la o dublare a instituțiilor și la o afacere politică care a compromis democrația, fiind înlocuită cu un sistem care a fost denumit „democrație controlată”.
Un cerc vicios
România se află într-un cerc vicios, cu o criză care nu poate fi soluționată prin metodele tradiționale ale serviciilor secrete. Politica actuală, condusă de lideri fără viziune, a dus la o situație de instabilitate. Președintele României, după câștigarea alegerilor, a reușit să-și îndepărteze electoratul, iar acum se află într-o poziție vulnerabilă.
Îmbunătățirea statului nu presupune creșterea numărului de securiști, ci adoptarea unor reguli clare, promovarea meritocrației și transparenței, precum și întărirea democrației și combaterea corupției.
Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/blocaj-in-securistan-cum-a-devenit-romania-o-democratie-controlata-si-care-sunt-efectele
Sursa foto: Inquam Photos
